Casa Gheorghe Tătărescu din București: o mărturie a puterii, memoriei și continuității în EkoGroup Vila

În inima Bucureștiului interbelic, o casă modestă prin dimensiuni, dar remarcabilă prin proporții și rafinament, a fost martora tăcută a unui secol zbuciumat, plasându-se nu doar sub semnul puterii politice, ci și al unei culturi a discretă a elitei. Este vorba despre Casa Gheorghe Tătărescu, o vilă ce transcende funcția de simplu adăpost pentru a deveni un spațiu al memoriei politice și culturale românești. Astăzi, restaurată și reintegrată în viața culturală sub numele de EkoGroup Vila, această locuință rememorează complexitatea unei epoci, indisolubil legată de figura celui care a locuit-o: Gheorghe Tătărescu.

Casa Gheorghe Tătărescu: de la reședința prim-ministrului la spațiu al memoriei în EkoGroup Vila

Figura lui Gheorghe Tătărescu, distinșit om politic și prim-ministru în două rânduri în perioada interbelică, se reflectă în subtilitatea și sobrietatea acestei reședințe cu un pariu arhitectural neobișnuit în peisajul bucureștean. Vila situată pe Strada Polonă nr. 19 rămâne o emblemă a valorilor elitei politice – echilibru, restricție și cultură – transmise prin limbajul arhitectural semnat de Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea și prin accentele artistice aduse de sculptorița Milița Pătrașcu. Continuându-și destinul după deceniile de tăcere impuse de regimul comunist, clădirea funcționează astăzi drept o platformă culturală vie, EkoGroup Vila, care păstrează și proiectează memoria în forme contemporane, conform unei responsabilități asumate față de trecut. Mai multe detalii despre această vilă interbelică pot fi găsite pe pagina oficială a EkoGroup Vila.

Gheorghe Tătărescu: omul politic și epoca sa tulbure

Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost o figură complexă a politicii românești, ce a traversat perioada interbelică cu toate contradicțiile ei. Jurist de formare, cu o teză de doctorat la Paris despre regimul electoral și parlamentar românesc, Tătărescu a fost preocupat de legitimitatea puterii, insistent în critica „minciunii electorale” și a derapajelor democratice. Membru al Partidului Național Liberal din 1912, activitatea sa parlamentară și executivă în anii 1920 și 1930 îl poziționează în inima tensiunilor politice, economice și teritoriale ale României, mai ales în fața unor amenințări externe și crize interne. Primul său mandat de prim-ministru (1934–1937) a navigat între eficiență și consolidarea autoritarismului regal, în timp ce al doilea (1939–1940) s-a conturat sub presiunea dramelor teritoriale și războiului iminent. După 1944, încercările sale de adaptare la noua ordine politică comună – marcate de alianța cu URSS și participarea în guvernul Petru Groza – s-au soldat cu excluderea și marginalizarea sa, culminând cu arestarea în 1950. Astfel, viața lui Tătărescu este un jurnal al unei epoci de tranziție, compromis și pagube politice profunde.

Casa – o prelungire a puterii sobru moderate și a vieții private

Reședința din Strada Polonă a fost gândită nu ca un palat impunător, ci ca un spațiu delicat echilibrat între reprezentare și intimitate. Spre deosebire de opulența care adesea definea locuințele elitei politice, această casă poartă marca unei puteri conștiente de sine, care refuză grandilocvența. Fundamentul arhitectural exprimă această ethos: scara modestă a casei, biroul premierului amplasat discret la entre-sol cu acces lateral, o alegere ce comunică o etică a responsabilității și reținerii în funcția publică. Casa era locul unde se întâlneau elitele interbelice – politicieni, diplomați, personalități culturale – nu doar pentru formalități, ci pentru negocieri și dialoguri care modelau soarta țării, dar și pentru schimburi culturale și sociale.

Identitatea arhitecturală: întâlnirea a două viziuni în spirit mediteraneean și neoromânesc

Proiectul arhitectural, o colaborare între Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, combină subtil influențe mediteraneene cu reflexe neoromânești, rezultând o vilă cu un limbaj propriu în peisajul interbelic bucureștean. Acest ansamblu se distinge prin:

Portaluri cu trimiteri moldovenești, care deschid subtil miza culturală a locului;
Coloane filiforme, tratate din perspectiva detaliului, fiecare cu o exprimare diferită, dar coezivă;
Absidă care încadrează șemineul – o lucrare al modernistului Milița Pătrașcu – legând arta contemporană de tradiția locală;
Finisaje și materiale originale precum feroneria din alamă patinată și parchetul din stejar masiv care conferă noblețe discretă;
Aranjamentul spațiilor interioare și al acceselor, reflectând un echilibru social și familial al elitei vremii.

Șemineul proiectat de Milița Pătrașcu, elevă a lui Brâncuși și prietenă a Arethiei Tătărescu, este expresia artistică a unui dialog între modernism temperamental și cultural local, element ce a influențat chiar și proiectele altor arhitecți, cum ar fi G. M. Cantacuzino. Interiorul, aerisit și proporționat cu minuțiozitate, evită simetria rigidă, lăsând loc unei relaxări controlate, specifică spațiilor elitei politice și sociale românești din acea perioadă.

Arethia Tătărescu – discreția și forța unei doamne de cultură

Figura Arethiei Tătărescu, cunoscută drept „Doamna Gorjului”, este esențială pentru înțelegerea casei ca spațiu cultural. Nu o simplă soție de politician, Arethia a fost un motor cultural și social: implicată în binefacere, renașterea meșteșugurilor oltenești și susținătoare a artei, ea a facilitat revenirea lui Constantin Brâncuși în România și realizarea ansamblului monumental de la Târgu Jiu. Beneficiară a proiectului arhitectural, Arethia a vegheat ca vila să păstreze echilibrul între valoarea estetică și sobrietatea funcțională, prevenind derapaje spre opulență. În subtilitatea finisajelor și atenția pentru detalii se simte amprenta acestei culturi discrete, răspândind în casă o atmosferă de respect față de tradiție și echilibru interioar.

Ruptura comunistă: degradare și golire simbolică

După arestarea lui Gheorghe Tătărescu în 1950 și marginalizarea politică sub regimul comunist, casa își pierde aura și sensul original. Considerată simbol al unei clase sociale „vinovate”, este confiscată și supusă unor utilizări care o despart brutal de destinul său: compartimentări abuzive, degradări și pierderi ale relației fundamentale dintre interior și grădină, toate sub umbrela unei politici de patrimoniu inadecvate. Deși nu a fost demolată, casa a fost expusă uzurii și reinterpretărilor nefericite, devenind un martor mut al unei istorii rescrise.

Post-1989: controverse, exces și înțelepciune recuperatoare

Tranziția politică și culturală postdecembristă a deschis o nouă etapă pentru Casa Tătărescu, dar una marcantă de incertitudini și intervenții contradictorii. În anii ’90, proprietatea a trecut în mâinile unor persoane din lumea arhitecturii și afacerilor, culminând cu transformarea temporară a casei într-un restaurant de lux – o decizie contestată vehement pentru incompatibilitatea funcționării cu estetica și memoria locului. Aceasta a fost percepută ca o deturnare a patrimoniului într-o direcție ce ștergea dimensiunea sa simbolică și culturală.

Ulterior, o companie străină a inițiat un proces serios de restaurare, încercând recuperarea proporțiilor și detaliilor originale ale proiectului Zaharia-Giurgea. Acest demers a însemnat o redefinire a felului în care societatea românească privește moștenirea elitei interbelice, iar casa a devenit un studiu de caz al tensiunilor dintre continuitate și ruptură.

Este remarcabilă constatarea făcuta de specialiști despre dimensiunea modestă a vilei, un contrast moral și estetic față de alte reședințe ale politicienilor de atunci. Biroul premierului – spațiu mic, discret, localizat la entre-sol – rămâne o metaforă materială a moderației în putere și un contrapunct adânc la opulența caracteristică altor epoci.

Reinserția contemporană: EkoGroup Vila, spațiu cultural responsabil

În prezent, casa revizitată sub numele de EkoGroup Vila se înscrie într-un discurs matur despre conservarea patrimoniului și recuperarea memoriei istorice. Nu este o revenire cu tenta comercială superficială, ci o reincarnare a unui spațiu care păstrează straturile trecutului și îl face accesibil într-un cadru controlat, respectuos. Accesul se face cu bilete puse la dispoziție prin platforma iabilet.ro, conform programului cultural, asigurând astfel un echilibru între protecția monumentului și deschiderea către public.

Această transformare subliniază o abordare responsabilă care afirmă relația continuă a Casei Tătărescu cu tema „cine a fost Gheorghe Tătărescu”, în sensul păstrării echilibrului dintre o figură politică complexă și contextul său arhitectural emblematic. Vila devine un nod vital în conversația despre România interbelică, comunism și postcomunism, fiind astfel un spațiu vii al memoriei urbane și politice.

Frequently Asked Questions about Gheorghe Tătărescu and Casa Tătărescu

Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost un politician român de marcă, prim-ministru al României în două mandate (1934–1937 și 1939–1940), un exponent important al Partidului Național Liberal al interbelicului, ale cărui guvernări au fost marcate de construcții democratice, dar și de compromisuri autoritare și adaptări la provocările istorice majore.
Este Gheorghe Tătărescu aceeași persoană cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
Nu. Gheorghe Tătărescu, prim-ministru, nu trebuie confundat cu pictorul Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894), artist al secolului al XIX-lea. Cele două figuri aparțin unor epoci și domenii diferite.
Ce stil arhitectural definește Casa Tătărescu?
Casa reunește elemente mediteraneene și neoromânești, reprezintă un exemplu timpuriu și inovator al arhitecturii interbelice bucureștene, cu detalii semnate de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea și contribuții artistice de la Milița Pătrașcu.
Ce rol a avut Arethia Tătărescu în conturarea casei?
Arethia Tătărescu a fost beneficiara și sufletul cultural al proiectului, vegheată pentru păstrarea echilibrului estetic și funcțional al reședinței, reflectând valorile unei aristocrații implicate în sprijinirea artei și binefacerea socială.
Care este funcția actuală a clădirii?
Casa Tătărescu este astăzi EkoGroup Vila, un spațiu cultural restaurat și deschis publicului în condiții controlate. Vila funcționează ca o platformă a memoriei și arhitecturii interbelice, cu acces bazat pe programări și bilete, fiind astfel un exemplu de responsabilitate față de patrimoniu.

Explorarea Casei Gheorghe Tătărescu oferă o experiență unică de călătorie într-un spațiu care a fost martorul concret al unei epoci complicate, traversată de contrapuneri între democrație și autoritarism, între tradiție și modernitate. Întâlnirea cu acest loc nu este doar o incursiune în arhitectură, ci o lectură vivace a memoriei românești și a responsabilității prezentului în păstrarea ei. Invităm astfel pe cei sensibili la cultură, istorie și patrimoniu să pătrundă în acest univers al echilibrului subtil între trecut și prezent.

Accesul la această vilă de referință se face exclusiv pe bază de programare – pentru mai multe detalii și disponibilitate, vă recomandăm să contactați echipa EkoGroup Vila.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.